In primul rand vreau sa va spun ca am revenit pe blog. In al doilea rand, NU UITATI: astazi la 22.15 incepe cel de-al doilea sezon al serialului “Mostenirea”.
O sa vedeti ca in acest sezon veti fi mult mai emotionati in clipele de suspans. Mai multe nu pot sa va zic. 
Trebuie, insa, sa stiti ca in noul sezon se vor petrece cateva schimbari pe care sunt sigur ca nu o sa le ratati! 
Un an bun tuturor!
Uite, ma tot gandesc la vremurile astea pe care le traim… si cred ca ar trebui sa nu ne mai lamentam ca le traim. In definitiv, fratilor, sunt singurele pe care le vom trai -aceste secunde indecente- inainte de Marele Neant. Si ma tot mir, ca prostul, cum cauta omul, el, hommo sapiens, maimuta inteligenta, botzul de lut sau cum i-am mai putea zice, diverse forme de a se da peste cap ca sa fie fericit. Adica de ce nu e fericit, de ce, pentru numele lui Dumnezeu? Pentru ca fericirea exista, e prin preajma. Si nu e vina ei ca nu o bagam in seama. Cel mai mare dar pe care oricare dintre noi l-a primit este aceasta viata, nu? Dar parca e mai bine cu nu… De ce? Poate doar ca parametrii fericirii s-au spoit si au deveni altii decat ar fi firesc pentru fiintele umane normale. Fericirea oricum este vecina cu vulgaritatea iar acum vulgaritatea e stapana. O mirosi, o vezi, o pipai, ii simti prezenta si in somn. Pana si visele au devenit vulgare. Si pomul de Craciun, acum e plin de electricitate, de ti-e si frica… pana si catelul familiei e impodobit cu un pardesiu de lana ecosez, pe care nu cred ca si l-a visat in visele lui cainesti…
Uite, mi-au placut femeile intotdeauna. Dar, privindu-le acum in ochi, incercand de fapt sa le privesc in ochi, imi dau seama ca nu pot fi fotbalist. Si nici prosteste de bogat. Pana la coada ce a disparut din ocheada umana, este exact sufletul, exact rugamintea de a exista pur si simplu indiferent de cadrul material. Au disparut ochii de pe piata, au disparut bataturile de munca (nu de gantere de sala de body-building), prefer sa ma cert cu un acar din Ciulnita decat sa fac frumos pe undeva pe la vreo reuniune de elita.
Vulgar nu mi se pare un caine care miroase sub coada o catea, vulgar mi se pare sutul in fund al unui trecator care goneste cainele respectiv.
Vulgar nu e un trup gol de femeie ci vulgar e privitul prin gaura cheii a unui trup gol de femeie.
Iar despre vulgaritate sunt atatea de spus, atatea, ca mi se pare vulgar a mai continui.
Va rog sa ma scuzati pentru vehementa, dar ma doare sufletul. Doamne-ajuta! cristi
Nu mi-au placut niciodata frazele sforaitoare si nici firoscoseniile. Cred ca o discutie directa, transanta are doza aceea de spontaneitate si de umor care face savuroasa o conversatie.
E si o poveste amuzanta…
Albert Einstein astepta odata vizita unui mare potentat, o persoana sus-pusa. In pijama isi vede de lucru fara sa-si piarda capul din pricina vizitei simandicoase. Sotia savantului se foia ca pe jar.
- Albert, pentru numele lui Dumnezeu, vine acest om important. Nu-l poti primi in pijama, Te rog, pune-ti costumul pe tine.
- Draga mea, linisteste-te, daca omul vine pentru mine, iata-ma! Daca vine pentru costum, n-ar decat sa descuie dulapul si sa-mi vada costumul.
Asa ca propunerea mea e sa lasam costumele acolo unde sunt (daca sunt) si sa comunicam “in pijama”.
Doamne-ajuta!
Cristi Iacob
Stiri